рефераты конспекты курсовые дипломные лекции шпоры

Реферат Курсовая Конспект

SCENA 3

SCENA 3 - раздел Литература, POVE Andrei, Oana, Portarul, Copilul, Personajul în Negru, Femeia De Servici...

ANDREI, OANA, PORTARUL, COPILUL, PERSONAJUL ÎN NEGRU, FEMEIA DE SERVICIU

ANDREI: E tulburător ce-mi spui. Convertirea lui e parcă scoasă din cărţi. E aproape de necrezut. Pare poveste curată. Şi cum a ajuns preot?

OANA: Când şi-a dat seama că nu era singurul care fusese lovit de deznădejde şi de singurătate, când şi-a dat seama câtă nevoie au oamenii de cineva care să îi apropie de Dumnezeu, a hotărât să facă seminarul teologic. Şi, în câţiva ani, când părintele bătrân din satul nostru a murit, tata i-a luat locul.

ANDREI: Vreau neapărat să îl cunosc pe tatăl tău. Ştii, când ai început să vorbeşti despre ţara călugărilor, te-am privit cu oarecare neîncredere. Credeam că eşti o filoloagă care vrea să se bage unde nu îi fierbe oala.

OANA: Filoloagă încerc să fiu...

ANDREI: Şi iconarul... ce idee extraordinară a avut...

OANA: Vezi până unde poate duce iubirea pentru celălalt? Ideea cu icoana aceea i-a venit numai din prea multa grijă şi dragoste pe care o avea faţă de tata.

ANDREI: Şi dragostea a fost simţită şi răsplătită pe măsură. Cât de mult s-a bucurat iconarul aflând că finul său a devenit preot... A apucat să îl vadă, nu?

OANA: Da, mai trăieşte şi astăzi. E un om cu totul deosebit. Îmi dau seama că fapta lui de altădată seamănă izbitor cu modul în care părintele din povestea lui Ilie a ştiut să îi aducă pe credincioşi pe drumul cel bun. Un mod extrem de riscant, dar pentru că a izvorât dintr-o inimă plină de dragoste a dat roade.

ANDREI: Eu nu am prins povestea lui Ilie şi nu ştiu la ce te referi. Întoarcerea tatălui tău mi se pare cutremurătoare mai ales prin faptul că e reală.

OANA: Cu aceeaşi iubire arzătoare ar trebui să vegheze orice naş asupra finului său, orice părinte asupra copiilor săi, orice soţ asupra soţiei lui.

ANDREI: Şi orice preot asupra turmei sale...

OANA: Nu e o utopie, e iubirea pe care ne-o cere Hristos. Şi chiar dacă de multe ori trebuie să o arătăm prin lucruri care par banale, care nu par ieşite din comun, aceasta se datorează smereniei care însoţeşte iubirea adevărată. De multe ori cei care caută numai metode originale pentru a-şi arăta iubirea o fac nu din prea plinul dragostei, ci tocmai pentru a masca puţinătatea sentimentelor pe care le au pentru ceilalţi. În timp ce la oamenii care iubesc smerit, cu cât dragostea lor pare mai ascunsă, cu atât e simţită mai puternic. Şi tocmai aceşti oameni, printre care se numără şi naşul tatălui meu, sunt capabili de faptele cele mai originale atunci când situaţia o cere. Dar această originalitate e dovada nu a unui suflet mândru şi dornic de a ieşi în evidenţă cu orice preţ, ci dovada unei inimi care sângerează pentru nevoile aproapelui.

ANDREI: Îmi pare bine că discutăm lucruri atât de serioase. Nu prea aveam stare să îmi spui poveşti.

OANA: Povestea despre ţara călugărilor e foarte serioasă. Deşi nu am timp să ţi-o spun acum, după atâtea paranteze, îţi spun ce anume vroiam să transmit prin ea. Că deşi aparent inversez ierarhia dintre căsătorie şi călugărie, descrierea pe care o fac nunţii nu numai că nu dăunează monahismului, ci dimpotrivă. Dacă ai citi ce am scris ai vedea nu numai că nu ponegresc călugăria, că niciun creştin nu are dreptul să facă aşa ceva, ci chiar susţin că e o crimă ca cei care au chemare spre monahism să rămână în lume. Fiecare să trăiască potrivit chemării sale.

Imaginea nunţii din poveste - cu soţi care se pregătesc pentru nuntă în post şi rugăciune, care se jertfesc pentru folosul celorlalţi, care pun binele aproapelui deasupra binelui propriu - e imaginea nunţii creştine aşa cum ar trebui să fie înţeleasă de către toţi. Din moment ce există concepţia că toţi cei care vor să trăiască pentru Dumnezeu se călugăresc, povestea mea încearcă să dovedească contrariul.

ANDREI: Nunta din povestea ta e zidită din cărămizile monahismului. E adevărat, o poveste e doar o poveste, dar ţara călugărilor e absolut utopică.

OANA: Evident că e utopică, însă dacă afirmi că viaţa familiei din poveste o vezi zidită din cărămizile monahale, te înşeli. Ce a fost mai întâi? Familia creştină sau mănăstirea? Ştii bine că mai întâi a fost familia.

ANDREI: Da, mănăstirile au apărut mai târziu.

OANA: Chiar dacă aparent familia creştină şi-a pierdut din importanţă, şi-a pierdut din strălucire, nu înseamnă că, dacă o apreciem la justa ei valoare, o altoim cu monahismul.

ANDREI: Fie, ai dreptate.

OANA: Se poate trăi creştineşte în lume. E greu, e dificil, dar nu imposibil.

ANDREI: Sfântului Antonie cel Mare i s-a descoperit că în vremea sa trăia un medic care cânta „Sfinte Dumnezeule” alături de cetele îngereşti.

OANA: Iar Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit că erau în lume două femei care îi depăşeau măsura duhovnicească.

ANDREI: Exemplele sunt destule.

OANA: Atunci?

(Femeia de serviciu deschide uşa, cu o mătură într-o mână şi cu o găleată în cealaltă.)

FEMEIA DE SERVICIU: Porumbeilor, pot să mătur?

OANA: Nu, se întoarce imediat domnul profesor Mihăilescu cu studenţii.

FEMEIA DE SERVICIU: A, e marţi (face un semn cu mâna), e cercul ăla.

(Înainte să închidă uşa, prin spatele ei intră în sală Personajul în negru.)

ANDREI: E bine să mă mai gândesc cu călugăria.

OANA: Neapărat.

(Personajul în negru se apropie cu un lanţ mare de cei doi. Ei nu îl văd. Un capăt al lanţului îl prinde de piciorul stâng al lui Andrei, iar celălalt capăt vrea să îl prindă de piciorul ei.)

ANDREI: Ne-am luat cu poveştile şi nu am apucat să observ cât eşti de frumoasă.

OANA: Atunci hai să mai spunem poveşti, până se întorc ceilalţi, şi după aceea vei avea şi altceva de observat.

ANDREI: Tu de ce ai scris povestea despre căsătorie? Fii sinceră ! Nu pentru că te gândeşti la măritiş? (O ia de mână. Personajul în negru încearcă să lege piciorul drept al Oanei de lanţ, fără să reuşească.)

OANA: Nu. În niciun caz. (Îşi trage mâna dintr-a lui Andrei.) Ci pentru că...

ANDREI (întrerupând-o): Oana, tu crezi că viaţa de familie e aşa cum ţi-o imaginezi tu? Sunt curios cum vei vedea nunta după ce te măriţi, după ce te loveşti de greutăţile gospodăriei. Spală haine, fă mâncare, ai grijă de copii...

OANA: Sunt măritată, omule! (Îi arată verigheta de pe deget.) Nu vezi?

ANDREI (apropiindu-şi capul de mâna ei): E verighetă? E adevărată?

OANA: Nu, e falsă. Bineînţeles că e adevărată. Aşa că ştiu cum e cu gătitul şi cu spălatul. Iar despre copii (se uită la ceas) am o fetiţă. Acum o ia soţul meu de la grădiniţă.

ANDREI (surprins): Nu-mi vine să cred că ai copil.

OANA: Al doilea e pe drum. Dar asta încă nu se poate observa.

(Lanţul pe care îl avea Andrei legat în jurul piciorului se desface.)

ANDREI: Credeam că oamenii au o părere bună despre căsătorie numai înainte de a face acest pas riscant. Ştii cum e vorba: după luna de miere urmează butoiul cu … mizerie.

OANA: Ştiu exact cum e vorba, dar ştiu că pentru mine nu e valabilă. Eu nu m-am măritat pentru o lună de miere, ci pentru o viaţă în care apar şi bucurii şi încercări, toate cu voia lui Dumnezeu.

ANDREI: Dacă nu vorbeşti doar din cărţi, vorbele tale au greutate.

OANA: Ştii, când cânt la vioară şi mă gândesc la familia mea…

ANDREI (nu o lasă să termine): Cânţi la vioară?

OANA: Am luat lecţii prin liceu. (Arătând spre o cutie în care se află o vioară.) De atunci o am.

ANDREI: Îmi place mult vioara. Te rog, cântă ceva.

OANA: Cum să cânt? Nu am timp să cânt. Ceilalţi se întorc imediat. Am cântat pentru ei până acum o oră.

ANDREI (insistent): Cântă măcar până se întorc.

OANA: Ce vrei să cânt?

ANDREI: Balada lui Porumbescu. De câte ori o ascult mi se topeşte sufletul.

(Oana se îndreaptă spre vioară. Personajul în negru o ia înaintea ei în mână, o priveşte şi o pune la loc. Oana se freacă la ochi.)

OANA: Cred că sunt obosită. Nu mai văd bine.

(Ia vioara şi începe să cânte Balada. După câteva minute intră pe rând copilul, portarul, profesorul, apoi Ilie şi Raluca. Cortina se trage. Melodia continuă. Actul se termină şi începe pauza.

Spre sfârşitul pauzei apare pe scenă Diogene, acum îmbătrânit, pe la vreo 50 de ani. Se aude cum îi bate inima; bătăile sunt ceva mai rare decât la apariţia trecută. Felinarul îl ţine un pic mai jos. Coboară între spectatori, căutând în continuare ceva. Iese pe la ieşirea spectatorilor.)


– Конец работы –

Эта тема принадлежит разделу:

POVE

На сайте allrefs.net читайте: "POVE

Если Вам нужно дополнительный материал на эту тему, или Вы не нашли то, что искали, рекомендуем воспользоваться поиском по нашей базе работ: SCENA 3

Что будем делать с полученным материалом:

Если этот материал оказался полезным ля Вас, Вы можете сохранить его на свою страничку в социальных сетях:

Все темы данного раздела:

POVEŞTI PENTRU COPIII MARI ŞI MICI
DANION VASILE – Scrieri (ultima ediţie): Despre problemele tinerilor (Editura Agnos, 2007), Repere. Duhovnicul. Rugăciunea. Postul (Edi

Picături bune
  - Introducere -   „O, cum aş dori ca voi toţi să deveniţi poeţi!” Avva Sofronie de la Essex Volumu

Poveşti cu iubire
    „A fost odată un copil care şi-a iubit mult mult de tot mămica…” - Ce poveste e asta, mămico? Şi eu te iubesc mult… Toţi copii

Doctorul doctorilor
  De când mămica lui murise, copilul îşi dorea din ce în ce mai mult să se facă doctor. Mama avusese o boală ciudată şi murise &ic

Cordonul bunicii - poveste pentru copiii necăjiţi şi părinţii lor
    - Bunico, spune-mi o poveste, te rog… - O poveste? Dar nu ţi-am mai spus de un an de zile. Doar acum ştii să citeşti singură, iubit

Zidurile din suflete
Într-un sat aflat la o răscruce de drumuri un ţăran a descoperit o comoară. Săpa în curte când, la un moment dat, a găsit câteva pungi mari, pl

Gemenii
    Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul

TAINA IUBIRII
- piesă în trei acte -   Personaje:   Filosoful DIOGENE, personaj central, apare la 30, la 50 şi la 70 de ani; interpr

DIOGENE
(La intrarea în incinta teatrului stă Diogene, bărbat la 30 de ani, sprijinit de un butoi. Ţine în mână un felinar aprins şi se uită cu atenţ

SCENA 1
ILIE, PREOTUL, PERSONAJUL ÎN NEGRU (Pe scenă e întuneric. Se vede doar Ilie, luminat de sus, în planul întâi, în stânga.) ILI

SCENA 2
ILIE, PATRONUL (Acelaşi decor. Se aude iarăşi vocea lui Ilie, care continuă...) ILIE: Noua catapeteasmă arăta groaznic. Stând în faţa

SCENA 3
ILIE, PREOTUL, PATRONUL, PATRU CREDINCIOŞI, PERSONAJUL ÎN NEGRU. (Din dreapta scenei patronul se întoarce însoţit de alţi patru bărbaţi. Patro

SCENA 4
ILIE, PROFESORUL, RALUCA, ANDREI, OANA, PERSONAJUL ÎN NEGRU, PORTARUL, COPILUL. (Lumina cade pe Ilie, ca la începutul scenei 1. El, privind foile pe care le ţine î

SCENA 1
ANDREI, OANA (Andrei se plimbă prin sală.) ANDREI: Despre ce poveste vorbea domnul Mihăilescu? OANA (zâmbind): O poveste pe care le-am

SCENA 2
OANA, ANDREI, TATĂL OANEI, ICONARUL (Lumina cade pe Oana şi Andrei, în stânga scenei. În dreapta întuneric.) OANA: Tatăl meu a avut o

SCENA 1
  VULTURII AURII, COPILUL, TATĂL SĂU, PRIMUL ŢĂRAN, AL DOILEA ŢĂRAN (Pe scenă se află vreo şase oameni îmbrăcaţ

SCENA 2
OANA, VULTURII AURII (Vulturii stau în jurul păsării moarte. Se aude glasul Oanei.) OANA (povestind cu voce tristă): Se spune că, departe,

SCENA 3
OANA, ANDREI, PROFESORUL, ILIE, RALUCA PROFESORUL: Faci ce faci şi tot despre căsătorie scrii. ILIE: O apologie neconvenţională a familiei. OANA:

SCENA 4
ANDREI, ILIE, OANA, PROFESORUL PROFESORUL: Da, e nevoie de o cultură creştină cât mai ramificată. Cultura creştină trebuie să răspundă la

DIOGENE
(Când spectatorii cred că piesa s-a terminat, se aud iarăşi bătăi de inimă. De data asta se aud slab de tot. Apare Diogene, acum bătrân, la 70 de a

PROFESORUL, ANDREI, OANA, ILIE, PERSONAJUL ÎN NEGRU, PORTARUL, FEMEIA DE SERVICIU, COPILUL
  (Cadrul este aproape acelaşi cu cel de la sfârşitul scenei 4. În plus, pe scenă se află în acelaşi loc Diogene, mort lângă b

Pr. Nicolae Burlan
În explozia de literatură de după 1989 lipsesc, trebuie să o spunem, creaţiile teatrale care să abordeze o tematică pe cât de absentă, pe atât d

File din sufletul meu
Textele pe care le-am strâns în paginile următoare sunt, aşa cum arată şi titlul, file din sufletul meu. Am scris din-tr-o nevoie de a mărturisi lucruri despre

Testament de haiduc
  Iubito, m-au rănit în luptă, Şi-n piept mă arde-un glonţ hain. De-abia respir; viaţa mi-e suptă De parc-avea flin

Lacrimi
  Lacrimile rugăciunii mi-au sculptat în ochi, cu-o geană, Două candeli ce-s aprinse când veghează sub icoană.

Mahrama Veronicăi
Eu am mahrama Sfintei Veronica... La bătrâneţe o voi lăsa ca moştenire Celui care şi-o va dori cu adevărat.   Mulţi

Ansamblul de lângă Gizeh
  Pământul are o colecţie de piramide. Unele sunt mai uriaşe chiar decât piramidele, Altele sunt minuscule, de-abia sesizabile; O

Prigoana uitării
  Acum, în zilele noastre, Construim fiecare, cu răbdare, Închisori pentru sfinţii din Sinaxar. Demult, unii dintre ei au suferit

Prohod iernatic
  Să uităm jertfele din Decembrie. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci, Să smulgem timpului mo

Mucenicia Cărţilor
Nu s-au mulţumit să ne ucidă Mărturisitorii; s-au hotărât să le ucidă şi Cărţile. Mai întâi le-au sp&a

Ultimul turnir
Pe uliţe, soldaţii îmbrăcaţi în haine strălucitoare strigă cât îi ţine gura. Invită lumea la Marele Spectacol. Intrarea este liber

Razele Soarelui
„S-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor...”, am citit cu durere din Psaltire, şi somnul m-a cuprins. Am visat atunci cum o ceată de sfinţi coborau pe păm&ac

CUPRINS
Introducere…………….   POVEŞTI PENTRU COPIII MARI ŞI MICI………………………. Poveşti cu iubire…… Doctorul doctorilor… Cordonul

Хотите получать на электронную почту самые свежие новости?
Education Insider Sample
Подпишитесь на Нашу рассылку
Наша политика приватности обеспечивает 100% безопасность и анонимность Ваших E-Mail
Реклама
Соответствующий теме материал
  • Похожее
  • Популярное
  • Облако тегов
  • Здесь
  • Временно
  • Пусто
Теги