рефераты конспекты курсовые дипломные лекции шпоры

Реферат Курсовая Конспект

Ultimul turnir

Ultimul turnir - раздел Литература, POVE Pe Uliţe, Soldaţii îmbrăcaţi în Haine Str...

Pe uliţe, soldaţii îmbrăcaţi în haine strălucitoare strigă cât îi ţine gura. Invită lumea la Marele Spectacol. Intrarea este liberă: arenele sunt un furnicar care creşte neîncetat. Este primul turnir la care oamenii au voie să coboare din tribune ca să fie cât mai aproape de luptători. Emoţia creşte. Timpul trece cu o viteză foarte mare.

Parcă au trecut numai câteva clipe de când Cartea a lăsat la curte provocarea. Prima reacţie a regelui a fost dură: s-a simţit jignit, s-a simţit călcat în picioare. De zeci de ani nimeni nu mai îndrăznise să ceară îngăduinţa de a se lupta cu primul dregător, cu Idolul imaginilor. Cu care nu mai fusese doborât niciodată. Şi, când nimeni nu se aştepta să îl mai vadă în arenă – pentru că oamenii se temeau de moarte - Cartea a făcut gestul care i-a surprins pe toţi.

Pentru asta Regele a condamnat Cartea la moarte pe rug. Nu ar fi vrut ca lumea să afle cât de obraznică a fost Cartea. Dar Idolul a ajuns în ultima clipă şi a stins focul. Cartea mai era întreagă. Nu aşa trebuia să moară pentru curajul ei. Idolul îi pregătise o pedeapsă mult mai umilitoare: i-a acceptat provocarea.

Şi peste câteva clipe începe lupta. Spectatorii ard de nerăbdare. Arenele sunt pline, şi nou-veniţii încearcă cu greu să îşi facă loc. Regele a promis că după turnir va avea loc o mare petrecere, în cinstea învingătorului; nu e niciun secret cine va câştiga confruntarea. Dar toţi aşteaptă să vadă cum şi cât de repede o va câştiga.

Pentru câteva clipe arena e ocupată de o mulţime de circari care jonglează cu pâini. Fac numere de senzaţie, care se termină pe placul mulţimii: pâinile sunt aruncate în tribune. Pentru câteva minute mulţimea mănâncă din ele, privind spre Marea Poartă. Şi Poarta se deschide.

Pe un cal puternic, frumos, negru, apare Idolul. E îmbrăcat în haine de un alb strălucitor. Mulţimea îl aclamă. Idolul o salută ridicând lancea.

Apare şi Cartea, călare pe calul ei bălan, bătrân şi slab cu care nu a câştigat nicio luptă. E îmbrăcată în armură, dar nu ţine în mână decât un scut mic. Cei mai mulţi o privesc cu dispreţ. Dar, alături de aceştia se află şi câţiva prieteni ai Cărţii. Cu bărbile fluturând în vânt, stau încordaţi, de parcă lupta ar fi a lor: de parcă toată întreaga lor viaţă ar depinde de acest turnir.

Regele ridică mâna şi lupta începe. Spre deliciul admiratorilor, Idolul îşi va arăta măiestria: pentru a umili Cartea, care nu ţine în mână decât scutul, el o va doborî lovind-o cu mânerul lăncii pe care o ţine cu vârful ascuţit lângă propriul trup. În câteva clipe între cei doi adversari nu mai sunt decât câţiva metri. Şi lancea loveşte scutul mânuit cu iscusinţă: Cartea cade, dar se ridică destul de repede. Pentru a-l stârni pe Idol să fie mai agil, câţiva spectatori o aclamă pe Carte. Paznicii nu le fac nimic, înţelegând gestul lor.

A doua rundă: Idolul, ţinând lancea cu acelaşi dispreţ şi în aceeaşi poziţie nemaiîncercată de nimeni până la el, încearcă să evite scutul duşman.

Cartea nu reuşeşte să se ferească şi cade de pe cal. Dar se ridică încă o dată.

A treia oară Idolul ţine lancea ca un adevărat cavaler care vrea să învingă. Şi doboară Cartea. Greu rănită, ea poate cere oprirea confruntării. Dar nu o face. Şi încalecă din nou.

Idolul e din ce în ce mai mânios. Faptul că adversarul său nu vrea să îşi folosească lancea şi se foloseşte doar de scut îl scoate din minţi. Vede în asta o îndrăzneală nemăsurată care îl face de ruşine. Pentru a-şi provoca adversarul să îşi ia lancea, Idolul îndreaptă vârful lăncii spre picioarele calului bălan, încercând să-l doboare. Calul cade la pământ, cu tot cu călăreţ. Şi totuşi, după câteva momente, Cartea se ridică în picioare.

Tribunele sunt din cei în ce mai înfierbântate. Se fac pariuri. Nici la luptele dintre gladiatori şi lei nu a mai fost atâta agitaţie.

Cartea cade pentru a cincea şi a şasea oară. Se ridică iarăşi, dar abia se mai ţine pe picioare. Fiindu-i milă de ea, crainicul, care în tinereţe fusese unul dintre prietenii ei apropiaţi, face semne disperate pentru a întrerupe turnirul. Dar Regele îşi ridică mâna pentru a şaptea oară.

În tribune, prietenii Cărţii îşi ridică braţele spre Cer, rugându-se. Nu se mai tem de nimic. E ultima lor şansă. În acelaşi timp, Regele, surprins de îndrăzneala lor, se gândeşte că îi va ucide după turnir.

Şi Cartea cade. Se pare că a murit.

Crainicul, târându-şi paşii cu greutate din pricina vârstei înaintate, vine spre ea şi o cercetează cu atenţie. Ochii i se umplu de lacrimi: vede cum Cartea, cu mult efort, se ridică iarăşi. Atunci crainicul, triumfător, fuge spre marginea arenei. Şi după ce caută grăbit prin hârţoagele sale, îi arată Regelui un sul îngălbenit, anunţând cu glas mare: „Aşa cum spune o veche lege a turnirelor, dacă un luptător este doborât de şapte ori şi totuşi se ridică în picioare, victoria îi aparţine; pentru că a biruit prin răbdare...”

Pentru că până atunci niciun turnir nu ţinuse mai mult de cinci runde, această lege nu mai fusese aplicată nici măcar o dată. Numai bătrânii care luptaseră în primele turnire îşi mai aduceau aminte de ea.

Auzind verdictul crainicului, Idolul urlă ca o fiară rănită: „Nuuu...” Nu poate accepta o astfel de înfrângere.

Coboară de pe cal şi se loveşte cu capul de pământ, până ce ecranul i se sparge în mii de cioburi.

Smerită, Cartea Cărţilor îşi priveşte prietenii cu ochii în lacrimi. Biruiseră. Începea Sfârşitul...


 

 

– Конец работы –

Эта тема принадлежит разделу:

POVE

На сайте allrefs.net читайте: "POVE

Если Вам нужно дополнительный материал на эту тему, или Вы не нашли то, что искали, рекомендуем воспользоваться поиском по нашей базе работ: Ultimul turnir

Что будем делать с полученным материалом:

Если этот материал оказался полезным ля Вас, Вы можете сохранить его на свою страничку в социальных сетях:

Все темы данного раздела:

POVEŞTI PENTRU COPIII MARI ŞI MICI
DANION VASILE – Scrieri (ultima ediţie): Despre problemele tinerilor (Editura Agnos, 2007), Repere. Duhovnicul. Rugăciunea. Postul (Edi

Picături bune
  - Introducere -   „O, cum aş dori ca voi toţi să deveniţi poeţi!” Avva Sofronie de la Essex Volumu

Poveşti cu iubire
    „A fost odată un copil care şi-a iubit mult mult de tot mămica…” - Ce poveste e asta, mămico? Şi eu te iubesc mult… Toţi copii

Doctorul doctorilor
  De când mămica lui murise, copilul îşi dorea din ce în ce mai mult să se facă doctor. Mama avusese o boală ciudată şi murise &ic

Cordonul bunicii - poveste pentru copiii necăjiţi şi părinţii lor
    - Bunico, spune-mi o poveste, te rog… - O poveste? Dar nu ţi-am mai spus de un an de zile. Doar acum ştii să citeşti singură, iubit

Zidurile din suflete
Într-un sat aflat la o răscruce de drumuri un ţăran a descoperit o comoară. Săpa în curte când, la un moment dat, a găsit câteva pungi mari, pl

Gemenii
    Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul

TAINA IUBIRII
- piesă în trei acte -   Personaje:   Filosoful DIOGENE, personaj central, apare la 30, la 50 şi la 70 de ani; interpr

DIOGENE
(La intrarea în incinta teatrului stă Diogene, bărbat la 30 de ani, sprijinit de un butoi. Ţine în mână un felinar aprins şi se uită cu atenţ

SCENA 1
ILIE, PREOTUL, PERSONAJUL ÎN NEGRU (Pe scenă e întuneric. Se vede doar Ilie, luminat de sus, în planul întâi, în stânga.) ILI

SCENA 2
ILIE, PATRONUL (Acelaşi decor. Se aude iarăşi vocea lui Ilie, care continuă...) ILIE: Noua catapeteasmă arăta groaznic. Stând în faţa

SCENA 3
ILIE, PREOTUL, PATRONUL, PATRU CREDINCIOŞI, PERSONAJUL ÎN NEGRU. (Din dreapta scenei patronul se întoarce însoţit de alţi patru bărbaţi. Patro

SCENA 4
ILIE, PROFESORUL, RALUCA, ANDREI, OANA, PERSONAJUL ÎN NEGRU, PORTARUL, COPILUL. (Lumina cade pe Ilie, ca la începutul scenei 1. El, privind foile pe care le ţine î

SCENA 1
ANDREI, OANA (Andrei se plimbă prin sală.) ANDREI: Despre ce poveste vorbea domnul Mihăilescu? OANA (zâmbind): O poveste pe care le-am

SCENA 2
OANA, ANDREI, TATĂL OANEI, ICONARUL (Lumina cade pe Oana şi Andrei, în stânga scenei. În dreapta întuneric.) OANA: Tatăl meu a avut o

SCENA 3
ANDREI, OANA, PORTARUL, COPILUL, PERSONAJUL ÎN NEGRU, FEMEIA DE SERVICIU ANDREI: E tulburător ce-mi spui. Convertirea lui e parcă scoasă din cărţi. E aproape

SCENA 1
  VULTURII AURII, COPILUL, TATĂL SĂU, PRIMUL ŢĂRAN, AL DOILEA ŢĂRAN (Pe scenă se află vreo şase oameni îmbrăcaţ

SCENA 2
OANA, VULTURII AURII (Vulturii stau în jurul păsării moarte. Se aude glasul Oanei.) OANA (povestind cu voce tristă): Se spune că, departe,

SCENA 3
OANA, ANDREI, PROFESORUL, ILIE, RALUCA PROFESORUL: Faci ce faci şi tot despre căsătorie scrii. ILIE: O apologie neconvenţională a familiei. OANA:

SCENA 4
ANDREI, ILIE, OANA, PROFESORUL PROFESORUL: Da, e nevoie de o cultură creştină cât mai ramificată. Cultura creştină trebuie să răspundă la

DIOGENE
(Când spectatorii cred că piesa s-a terminat, se aud iarăşi bătăi de inimă. De data asta se aud slab de tot. Apare Diogene, acum bătrân, la 70 de a

PROFESORUL, ANDREI, OANA, ILIE, PERSONAJUL ÎN NEGRU, PORTARUL, FEMEIA DE SERVICIU, COPILUL
  (Cadrul este aproape acelaşi cu cel de la sfârşitul scenei 4. În plus, pe scenă se află în acelaşi loc Diogene, mort lângă b

Pr. Nicolae Burlan
În explozia de literatură de după 1989 lipsesc, trebuie să o spunem, creaţiile teatrale care să abordeze o tematică pe cât de absentă, pe atât d

File din sufletul meu
Textele pe care le-am strâns în paginile următoare sunt, aşa cum arată şi titlul, file din sufletul meu. Am scris din-tr-o nevoie de a mărturisi lucruri despre

Testament de haiduc
  Iubito, m-au rănit în luptă, Şi-n piept mă arde-un glonţ hain. De-abia respir; viaţa mi-e suptă De parc-avea flin

Lacrimi
  Lacrimile rugăciunii mi-au sculptat în ochi, cu-o geană, Două candeli ce-s aprinse când veghează sub icoană.

Mahrama Veronicăi
Eu am mahrama Sfintei Veronica... La bătrâneţe o voi lăsa ca moştenire Celui care şi-o va dori cu adevărat.   Mulţi

Ansamblul de lângă Gizeh
  Pământul are o colecţie de piramide. Unele sunt mai uriaşe chiar decât piramidele, Altele sunt minuscule, de-abia sesizabile; O

Prigoana uitării
  Acum, în zilele noastre, Construim fiecare, cu răbdare, Închisori pentru sfinţii din Sinaxar. Demult, unii dintre ei au suferit

Prohod iernatic
  Să uităm jertfele din Decembrie. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci, Să smulgem timpului mo

Mucenicia Cărţilor
Nu s-au mulţumit să ne ucidă Mărturisitorii; s-au hotărât să le ucidă şi Cărţile. Mai întâi le-au sp&a

Razele Soarelui
„S-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor...”, am citit cu durere din Psaltire, şi somnul m-a cuprins. Am visat atunci cum o ceată de sfinţi coborau pe păm&ac

CUPRINS
Introducere…………….   POVEŞTI PENTRU COPIII MARI ŞI MICI………………………. Poveşti cu iubire…… Doctorul doctorilor… Cordonul

Хотите получать на электронную почту самые свежие новости?
Education Insider Sample
Подпишитесь на Нашу рассылку
Наша политика приватности обеспечивает 100% безопасность и анонимность Ваших E-Mail
Реклама
Соответствующий теме материал
  • Похожее
  • Популярное
  • Облако тегов
  • Здесь
  • Временно
  • Пусто
Теги