- Introducere -
„O, cum aş dori ca voi toţi să deveniţi poeţi!”
Avva Sofronie de la Essex
Volumul „Taina iubirii” apare din nou. De această dată, este mai mare şi, sper eu, mai frumos… Mulţi părinţi, citind piesa mea de teatru cu acelaşi nume, m-au întrebat: „Dar pentru copii nu scrii nimic?” Nu simţeam nicio chemare pentru aşa ceva. Până când, într-o zi, duhovnicul mi-a dat ascultare să scriu câteva poveşti. M-am rugat lui Dumnezeu să scriu şi… iată „roada ascultării” – „Poveştile pentru copiii mari şi mici”. Le-am considerat potrivite pentru a deschide cartea mea despre iubire…
De ce „pentru copiii mari şi mici” şi nu „pentru copiii mici şi mari”? Poate şi pentru că pe copiii mari îi cunosc mai bine, din mulţimea de scrisori pe care le primesc zilnic.
Mi-am dat seama că există adulţi cu inimi de copii, copii mari adică, oameni care mai caută frumosul, sensibilul, oameni care se simt ultimii supravieţuitori ai unei lumi care L-a primit pe Dumnezeu. Pentru aceştia scrisesem şi poeziile din ciclul „File din sufletul meu” şi piesa de teatru despre iubire. M-am bucurat mult citind câteva din comentariile lor la aceste poveşti – care au fost postate deja pe blog-ul meu. Părintele Sofronie Saharov le spunea ucenicilor săi: „O, cum aş dori ca voi toţi să deveniţi poeţi!” Îşi dorea nu ca ei să se apuce să scrie poezii, ci să aibă curajul asumării unei viziuni transfiguratoare a vieţii.
Eu cred că adevăratul poet este, din această perspectivă, creştinul. Şi că e nevoie de multă credinţă pentru a te lăsa purtat pe valurile poeziei curăţiei copilului…
Poveştile adunate aici se adresează însă şi copiilor. Unele sunt accesibile copiilor mai mici, altele doar elevilor care au terminat ciclul primar. Există chiar o povestioară aparte, „Ultimul nivel”, care se adresează copiilor (dar şi adulţilor) care îşi petrec mult timp în faţa jocurilor pe calculator. Am inclus o poveste şi în ultima parte a cărţii, în „File din sufletul meu”, ca să nu distoneze cu celelalte poveşti. E vorba de un text despre valoarea duhovnicului pe care l-am tipărit iniţial în volumul „Noi sfinţi preoţi de mir”. Şi am luat din vechile „File” un alt text, „Năpasta”, pe care l-am prelucrat acum în povestea „Zidurile din suflete”.
M-aş bucura să ştiu că, într-o lume în care se citeşte din ce în ce mai puţin, în care revistele şi ziarele religioase îşi reduc tirajele, se vor mai găsi copii interesaţi de poveştile mele. Ştiu, nu am impactul autorilor în vogă, dar cred că iubirea pe care o port copiilor îi poate ajuta mai mult decât fantasmele magice. Şi cred că, decât să crească cu Harry Potter şi Pokemoni, copiii ar face bine să citească istorioare duhovniceşti sau chiar întâmplări din Vieţile Sfinţilor.
Citiţi, copii, ceea ce merită citit. Nu vă pierdeţi timpul. Şi încercaţi să înţelegeţi valoarea cărţilor…
Iată prima poezie a fiului meu Ioan-Codrin, scrisă la 8 ani, un textuleţ care vă este dedicat şi care spune multe:
„Cartea-i un izvor de înţelepciune
Doar cu picături bune.
Are-o apă aşa de bună
Mai bună chiar ca apa de fântână.
Şi dac-o vei citi,
Ea te va răsplăti
Cu multe daruri pământeşti,
Ba chiar şi cu multe cereşti.
Citeşte, copile, citeşte mereu
Ca niciodată-n viaţă să nu cazi la greu…”
(Cartea - izvor de înţelepciune)