(La intrarea în incinta teatrului stă Diogene, bărbat la 30 de ani, sprijinit de un butoi. Ţine în mână un felinar aprins şi se uită cu atenţie la toţi cei care trec prin faţa lui. După ce spectatorii s-au aşezat pe scaune, se aude inima lui Diogene bătând cu putere. Apare şi el, trece pe lângă ei, dacă se poate chiar printre rânduri.
În sală e lumină. Cortina e lăsată. Diogene, cu felinarul la nivelul capului, se uită cu atenţie la spectatori, ca şi cum ar căuta pe cineva. Strigă: „Caut un om... Caut omul...” Caută insistent. Nu găseşte. Se urcă pe scenă. Când intră după cortină, bătăile inimii nu se mai aud. Se sting luminile.)