1 După cum spune ultrarevoluţionarul Einstein: „Dezvoltarea istorică a arătat că între construcţiile teoretice imaginabile există invariabil una care se dovedeşte categoric superioară tuturor celorlalte. Nici unul din cei care vor studia cu adevărat problema aceasta nu va nega faptul că lumea percepţiilor determină sistemul teoretic într-un mod virtualmente lipsit de ambiguitate.” Este adevărat că un om angajat în rezolvarea unui puzzle cosmic bine conceput poate propune orice cuvânt ca soluţie, dar există un singur cuvânt care rezolvă cu adevărat acest puzzle în toate formele sale. Este un rezultat al credinţei faptul că natura îşi asumă caracterul unui puzzle atât de bine formulat. Succesele pe care le-a obţinut ştiinţa până în prezent a încurajat, este adevărat, această credinţă. (H. R. Post, „Scientific Theories”, The Listener, Februarie 10,1966).
2 Romani 1:18-20.
3 Într-un articol din The Christian Century din 12 Mai 1965, intitulat „The Modernity of Fundamentalism”, John Opie, jr., face două greşeli importante. El spune, în mod corect, că creştinismul istoric (pe care îl numeşte fundamentalism) se distinge de noua teologie nu în primul rând în detaliile teologice, ci în epistemologie şi metodologie, şi aceasta din cauză că insistă asupra raţionalităţii. Dar apoi continuă spunând că creştinismul istoric este interesat exclusiv de raţionalitate. Acest lucru nu este adevărat. Cealaltă greşeală pe care o face, una foarte mare, este atunci când spune că gândirea pe care se bazează creştinismul – gândirea raţională – a început o dată cu Iluminismul. Această concepţie nu are un fundament mai întemeiat decât concepţia lui Heidegger că ea a început o dată cu Aristotel, fiind chiar mai greu de susţinut. Şi alţi reprezentanţi ai noii teologii au făcut aceeaşi greşeală. De exemplu, Ernest R. Sandeen în articolul său „The Princeton Theology”, în Church History, septembrie 1962.
4 Vezi Apendice A, Raţionalismul.
5 1 Ioan 4:1-3.