SCENA 1 - раздел Литература, POVE
Vulturii Aurii, Copilul, TatĂl SĂu, Primul Ţ&#...
VULTURII AURII, COPILUL, TATĂL SĂU, PRIMUL ŢĂRAN, AL DOILEA ŢĂRAN
(Pe scenă se află vreo şase oameni îmbrăcaţi în vulturi negri. Dorm pe un colţ de stâncă. Trei dintre ei, vulturii masculi, sunt puţini mai mari decât femelele lor şi au aripa dreaptă aurie. Femelele au aripa stângă de aceeaşi culoare - care la lumina lunii străluceşte puternic. Bate vântul. La un moment dat peste ei un copil aruncă o plasă mare, pescărească. Ei încearcă să scape, dar imediat peste plasă sunt aruncate nişte pături. Vulturii ţipă.)
COPILUL (vine în prim-plan-ul scenei şi strigă bucuros): Am reuşit, am reuşit, am aruncat plasa bine. De acum mă voi putea juca cu vulturii aurii. De acum îi voi vedea în fiecare zi.
(Copilul stă cu spatele la ţăranii care scot repede dintr-o desagă topoare şi omoară primul vultur.)
PRIMUL ŢĂRAN: Nu e nevoie să îi omorâm şi pe ceilalţi. E de ajuns să le tăiem aripa aurie.
(Copilul se întoarce mirat spre ceilalţi, se apucă cu mâinile de cap şi strigă:)
COPILUL: Nu, tată, nu... De ce m-ai minţit? (Sare la tatăl său şi vrea să îi smulgă toporul. Tatăl îi dă o palmă şi îl trânteşte la pământ.)
TATĂL: Ştii bine că dacă ţi-aş fi spus că vreau să le iau aripile nu m-ai fi ajutat să îi prind. Şi noi nu ne puteam sui aici fără să facem zgomot. (Ironic) Oricum, îţi mulţumesc pentru ajutor. (Către ceilalţi) Da, nu e nevoie să îi omorâm. O să moară singuri după ce le tăiem aripile...
(Ei taie aripile păsărilor, care fac un zgomot asurzitor.)
AL DOILEA ŢĂRAN: Şi mie îmi era milă să îi omor.
TATĂL: Dar banii i-ai primit, nu? Nu de milă îi las în viaţă, vreau să ştiu că se chinuie, vreau să ştiu că îi fac să sufere aşa cum m-au făcut şi ei pe mine.
AL DOILEA ŢĂRAN: Ce te-a apucat, omule? Nu eşti în toate minţile? Ce ţi-au făcut păsările astea?
TATĂL: În fiecare an, când se apropia ziua mea de naştere, îi vedeam zburând spre Muntele Liniştii. Şi faptul că mergeau să moară acolo îmi aducea aminte de propria moarte.
(Tatăl e atent la ce vorbeşte şi într-o secundă de neatenţie un vultur îl ciupeşte de braţ.)
TATĂL (urlând): M-a prins, ticălosul. Daţi-mi ceva să îmi leg braţul, mi-a dat sângele. Nu te omor, monstrule, nu te omor. Sunt mai puternic decât tine...
(Primul ţăran îl leagă la mână.)
TATĂL: În fiecare an ei îmi aduceau aminte de moarte. Şi mi se făcea frică. Nu vreau să ştiu că o să mor. Mi-e groază de moarte. Vreau să mă bucur de viaţă. (Strigând) De viaţă...
PRIMUL ŢĂRAN: Omule, dar nimeni nu e nemuritor pe pământ, oricum ai să mori.
AL DOILEA ŢĂRAN: Şi, oricum, de vulturi nu vei scăpa. De şase ani aşteptăm să îi prindem, şi abia acum am reuşit. E prima oară când s-au oprit aproape de noi. O să mai vezi vulturi aurii şi de aici înainte; o să îi vezi pe următorii, în fiecare an.
TATĂL: Dar am bucuria că m-am răzbunat pe ei. Ia uite cum se zvârcolesc. O, ce dulce e gustul răzbunării. Mă simt ca la un mare ospăţ... Şi când mă gândesc câţi bani o să scot pe aripile astea...
(Cei doi ţărani strâng aripile aurii în- tr-un sac mare. Tatăl îl ia pe copil de mână şi îl târăşte cu forţa spre ieşirea din spatele scenei. Se văd doar vulturii, zbătându-se.)
POVEŞTI PENTRU COPIII MARI ŞI MICI
DANION VASILE – Scrieri (ultima ediţie):
Despre problemele tinerilor (Editura Agnos, 2007), Repere. Duhovnicul. Rugăciunea. Postul (Edi
Picături bune
- Introducere -
„O, cum aş dori ca voi toţi să deveniţi poeţi!”
Avva Sofronie de la Essex
Volumu
Poveşti cu iubire
„A fost odată un copil care şi-a iubit mult mult de tot mămica…”
- Ce poveste e asta, mămico? Şi eu te iubesc mult… Toţi copii
Doctorul doctorilor
De când mămica lui murise, copilul îşi dorea din ce în ce mai mult să se facă doctor. Mama avusese o boală ciudată şi murise &ic
Zidurile din suflete
Într-un sat aflat la o răscruce de drumuri un ţăran a descoperit o comoară. Săpa în curte când, la un moment dat, a găsit câteva pungi mari, pl
Gemenii
Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul
TAINA IUBIRII
- piesă în trei acte -
Personaje:
Filosoful DIOGENE, personaj central, apare la 30, la 50 şi la 70 de ani; interpr
DIOGENE
(La intrarea în incinta teatrului stă Diogene, bărbat la 30 de ani, sprijinit de un butoi. Ţine în mână un felinar aprins şi se uită cu atenţ
SCENA 1
ILIE, PREOTUL, PERSONAJUL ÎN NEGRU
(Pe scenă e întuneric. Se vede doar Ilie, luminat de sus, în planul întâi, în stânga.)
ILI
SCENA 2
ILIE, PATRONUL (Acelaşi decor. Se aude iarăşi vocea lui Ilie, care continuă...)
ILIE: Noua catapeteasmă arăta groaznic. Stând în faţa
SCENA 3
ILIE, PREOTUL, PATRONUL, PATRU CREDINCIOŞI, PERSONAJUL ÎN NEGRU.
(Din dreapta scenei patronul se întoarce însoţit de alţi patru bărbaţi. Patro
SCENA 4
ILIE, PROFESORUL, RALUCA, ANDREI, OANA, PERSONAJUL ÎN NEGRU, PORTARUL, COPILUL.
(Lumina cade pe Ilie, ca la începutul scenei 1. El, privind foile pe care le ţine î
SCENA 1
ANDREI, OANA
(Andrei se plimbă prin sală.)
ANDREI: Despre ce poveste vorbea domnul Mihăilescu?
OANA (zâmbind): O poveste pe care le-am
SCENA 2
OANA, ANDREI, TATĂL OANEI, ICONARUL
(Lumina cade pe Oana şi Andrei, în stânga scenei. În dreapta întuneric.)
OANA: Tatăl meu a avut o
SCENA 3
ANDREI, OANA, PORTARUL, COPILUL, PERSONAJUL ÎN NEGRU, FEMEIA DE SERVICIU
ANDREI: E tulburător ce-mi spui. Convertirea lui e parcă scoasă din cărţi. E aproape
SCENA 2
OANA, VULTURII AURII
(Vulturii stau în jurul păsării moarte. Se aude glasul Oanei.)
OANA (povestind cu voce tristă): Se spune că, departe,
SCENA 3
OANA, ANDREI, PROFESORUL, ILIE, RALUCA
PROFESORUL: Faci ce faci şi tot despre căsătorie scrii.
ILIE: O apologie neconvenţională a familiei.
OANA:
SCENA 4
ANDREI, ILIE, OANA, PROFESORUL
PROFESORUL: Da, e nevoie de o cultură creştină cât mai ramificată. Cultura creştină trebuie să răspundă la
DIOGENE
(Când spectatorii cred că piesa s-a terminat, se aud iarăşi bătăi de inimă. De data asta se aud slab de tot. Apare Diogene, acum bătrân, la 70 de a
Pr. Nicolae Burlan
În explozia de literatură de după 1989 lipsesc, trebuie să o spunem, creaţiile teatrale care să abordeze o tematică pe cât de absentă, pe atât d
File din sufletul meu
Textele pe care le-am strâns în paginile următoare sunt, aşa cum arată şi titlul, file din sufletul meu. Am scris din-tr-o nevoie de a mărturisi lucruri despre
Testament de haiduc
Iubito, m-au rănit în luptă,
Şi-n piept mă arde-un glonţ hain.
De-abia respir; viaţa mi-e suptă
De parc-avea flin
Lacrimi
Lacrimile rugăciunii mi-au sculptat în
ochi, cu-o geană,
Două candeli ce-s aprinse când veghează
sub icoană.
Mahrama Veronicăi
Eu am mahrama Sfintei Veronica...
La bătrâneţe o voi lăsa ca moştenire
Celui care şi-o va dori cu adevărat.
Mulţi
Ansamblul de lângă Gizeh
Pământul are o colecţie de piramide.
Unele sunt mai uriaşe chiar decât piramidele,
Altele sunt minuscule, de-abia sesizabile;
O
Prigoana uitării
Acum, în zilele noastre,
Construim fiecare, cu răbdare,
Închisori pentru sfinţii din Sinaxar.
Demult, unii dintre ei au suferit
Prohod iernatic
Să uităm jertfele din Decembrie.
Să dăm foc ziarelor de atunci
Să dăm foc amintirilor de atunci,
Să smulgem timpului mo
Mucenicia Cărţilor
Nu s-au mulţumit să ne ucidă
Mărturisitorii;
s-au hotărât să le ucidă şi Cărţile.
Mai întâi le-au sp&a
Ultimul turnir
Pe uliţe, soldaţii îmbrăcaţi în haine strălucitoare strigă cât îi ţine gura. Invită lumea la Marele Spectacol. Intrarea este liber
Razele Soarelui
„S-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor...”, am citit cu durere din Psaltire, şi somnul m-a cuprins. Am visat atunci cum o ceată de sfinţi coborau pe păm&ac
CUPRINS
Introducere…………….
POVEŞTI PENTRU COPIII MARI ŞI MICI……………………….
Poveşti cu iubire……
Doctorul doctorilor…
Cordonul
Хотите получать на электронную почту самые свежие новости?
Подпишитесь на Нашу рассылку
Наша политика приватности обеспечивает 100% безопасность и анонимность Ваших E-Mail
Новости и инфо для студентов